fecundare definitie

FECUNDÁRE s.f. Acțiunea de a fecunda și rezultatul ei; fecundație, fecundat. [< fecunda]. substantiv feminin fecundare

fecundáre s. f., g.-d. art. fecundắrii; pl. fecundắri substantiv feminin fecundare

FECUNDÁRE, fecundări, s. f. Acțiunea de a fecunda și rezultatul ei; fecundație, fecundat1. – V. fecunda. substantiv feminin fecundare

FECUNDÁRE, fecundări, s. f. Acțiunea de a fe­cunda. substantiv feminin fecundare

*fecundațiúne f. (lat. fecundátio, -ónis). Acțiunea de a fecunda. – Și -áție și -áre. substantiv feminin fecundațiune

FECUNDÁ vb. I. tr. A provoca fecundație, a pune în stare de procreație. [< lat. fecundare, cf. fr. féconder]. verb tranzitiv fecunda

fecundá (a ~) vb., ind. prez. 3 fecundeáză verb tranzitiv fecunda

fecundà v. a face fecund, productiv. verb tranzitiv fecundà

FECUNDÁ, fecundez, vb. I. Tranz. A provoca o fecundație, a face să procreeze. – Din fr. féconder, lat. fecundare. verb tranzitiv fecunda

FECUNDÁ, fecundez, vb. I. Tranz. A pro­voca procesul fecundației, a pune în stare de procreație. ◊ Intranz. (Poetic) Soarele arde cîmpiile și în aer se împrăștie mirosul voluptos al pămîntului care fecundează. DEMETRESCU, O. 148. verb tranzitiv fecunda

*fecundéz v. tr. (lat. fecundare). Fac fecund, fac productiv. verb tranzitiv fecundez

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului fecundare

fecundare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fecundare fecundarea
plural fecundări fecundările
genitiv-dativ singular fecundări fecundării
plural fecundări fecundărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z