feculență definitie
- Vezi aici mai multe rimefeculență
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cufe
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cufec
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuță
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cunță
FECULÉNT, -Ă adj. care conține feculă. (< fr. féculent) adjectivfeculent
*feculént, -ă adj. (lat. faeculentus). Care conține feculă: cartofiĭ îs feculențĭ. Care lasă o drojdie, un sediment: lichid feculent. adjectivfeculent
feculént adj. m., pl. feculénți; f. feculéntă, pl. feculénte adjectivfeculent
feculent a. ce conține feculă. adjectivfeculent
FECULÉNT, -Ă, feculenți, -te, adj. Care conține feculă; p. ext. hrănitor. – Din fr. féculent. adjectivfeculent
FECULÉNȚĂ s.f. Starea unei substanțe bogate în feculă. [< fr. féculence]. substantiv femininfeculență
FECULÉNȚĂ s. f. starea unei substanțe bogate în feculă. (< fr. féculence) substantiv femininfeculență
*feculénță f., pl. e (lat. faeculentia). Calitatea de a fi feculent. substantiv femininfeculență
feculénță s. f., g.-d. art. feculénței substantiv femininfeculență
FECULÉNȚĂ s. f. Calitatea unei substanțe feculente. – Din fr. féculence. substantiv femininfeculență
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluifeculență
| feculență | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | feculență | feculența |
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | feculențe | feculenței |
| plural | — | — | |