fecĭoáră f., pl. e (dim. d. fată, vechĭ feată, saŭ d. lat. fetiola, d. fêta). Virgină. Al șaselea semn al zodiaculuĭ. Sfînta Fecĭoară, Maĭca Domnuluĭ. – În est fi-. Vechĭ fecĭoríță, pl. e, fecĭoară. substantiv femininfecĭoară
fecioriță | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | fecioriță | feciorița |
plural | feciorițe | feciorițele | |
genitiv-dativ | singular | feciorițe | fecioriței |
plural | feciorițe | feciorițelor |