FECIORÍ, fecioresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A-și trăi perioada de flăcău sau de fată. – De la fecior. verbfeciori
FECIORÍ, fecioresc, vb. IV. Intranz. (Despre flăcăi și fete) A-și petrece tinerețea; (complinit prin « împreună », « laolaltă », « cu ») a-și petrece tinerețea în tovărășia cuiva. verbfeciori
2) fecĭorésc v. intr. Trăĭesc ca fecĭoară. Trăĭesc ca fecĭor, duc vĭața de flăcăŭ. verbfecĭoresc
feciorire | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | feciorire | feciorirea |
plural | fecioriri | fecioririle | |
genitiv-dativ | singular | fecioriri | fecioririi |
plural | fecioriri | fecioririlor |