FECIORÉL, feciorei, s. m. (Rar) Fecioraș. – Din fecior + suf. -el. substantiv masculinfeciorel
FECIORÉL, feciorei, s. m. (Rar) Fecioraș. Fata iubește Și se prăpădește Dup-un feciorel. COȘBUC, P. II 142. substantiv masculinfeciorel
feciorel substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | feciorel | feciorelul |
plural | feciorei | fecioreii | |
genitiv-dativ | singular | feciorel | feciorelului |
plural | feciorei | fecioreilor |