febril definitie

FEBRÍL, -Ă adj. 1. Cu febră; de febră. 2. (Fig.) Încordat, înfrigurat, agitat. ♦ Intens. ♦ (P. ext.) Viu. [Cf. fr. fébrile, lat. febrilis]. adjectiv febril

FEBRÍL, -Ă adj. (și adv.) 1. cu, de febră. 2. (fig.) încordat, înfrigurat, agitat. ◊ intens, viu. (< fr. fébrile, lat. febrilis) adjectiv febril

*febríl, -ă adj. (lat. febrilis). De frigurĭ: căldurĭ febrile. Fig. Excesiv, dezordonat: activitate febrilă. Adv. În mod febril: a lucra febril. adjectiv febril

febríl (fe-bril) adj. m., pl. febríli; f. febrílă, pl. febríle adjectiv febril

febril a. 1. ce ține de friguri; 2. fig. excesiv, dezordonat: o ardoare febrilă. adjectiv febril

FEBRÍL, -Ă, febrili, -e, adj. 1. (Med.) Care se manifestă prin febră (1), cu febră. Stare febrilă. 2. Fig. (Adesea adverbial) Încordat, înfrigurat, agitat; intens, viu. Așteptare febrilă. Muncă febrilă. – Din fr. fébrile, lat. febrilis. adjectiv febril

FEBRÍL, -Ă, febrili, -e, adj. 1. (Med.) Cu febră, de febră. Starea febrilă a bolnavului. 2. Fig. Intens, (extrem de) încordat, agitat; p. ext. viu. Polițaiul G. Pristanda... bate, arestează ilegal, strînge bătăușii, e gata să trădeze azi pe acela pe care l-a servit ieri. Unde e cauza acestei activități atît de febrile? GHEREA, ST. CR. I 346. Mai mulți juni plini de inimă... se puseră la lucru cu o activitate febrilă. NEGRUZZI, S. I 339. ◊ (Adverbial) Un birou-masă plin de dosare, cărți, hîrtii, într-o dezordine care arată că în această încăpere se lucrează febril. BARANGA, I. 151. adjectiv febril

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului febril

febril   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular febril febrilul febri febrila
plural febrili febrilii febrile febrilele
genitiv-dativ singular febril febrilului febrile febrilei
plural febrili febrililor febrile febrilelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z