FAVORÁBIL, -Ă adj. 1. Prielnic, propice, avantajos. 2. Binevoitor. [Cf. fr. favorable, lat. favorabilis]. adjectivfavorabil
FAVORÁBIL, -Ă adj. 1. prielnic, avantajos. 2. binevoitor. (< fr. favorable, lat. favorabilis) adjectivfavorabil
favorábil, -ă adj. (favorabilis). Avantajos, propice: vînt favorabil. Indulgent, binevoitor: primire favorabilă. Adv. În mod favorabil. adjectivfavorabil
favorábil adj. m., pl. favorábili; f. favorábilă, pl. favorábile adjectivfavorabil
favorabil a. avantajos: ocaziune favorabilă. adjectivfavorabil
FAVORÁBIL, -Ă, favorabili, -e, adj. 1. (Despre acțiuni, fenomene, împrejurări etc.) Care este în favoarea cuiva sau a ceva, care avantajează pe cineva sau ceva. 2. (Despre oameni) Binevoitor față de cineva sau de ceva. – Din fr. favorable, lat. favorabilis. adjectivfavorabil
FAVORÁBIL, -Ă, favorabili, -e, adj. 1. (Despre acțiuni, fenomene, împrejurări etc.) Priincios, prielnic, avantajos. Timp favorabil pentru ascensiuni. ▭ Toate popoarele sînt însetate de o pace trainică și există posibilități favorabile pentru slăbirea continuă a încordării internaționale. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2860. 2. (Despre persoane) Dispus în favoarea cuiva; binevoitor. Foarte rar... se mai numea cîte un domn pămîntean, dar și aceștia, nestatornici în domniile lor, ca să înlăture intrigile și să-și facă favorabili pre miniștrii Porții, imitau politica grecilor. NEGRUZZI, S. I 277. adjectivfavorabil
favorabil adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | favorabil | favorabilul | favorabilă | favorabila |
plural | favorabili | favorabilii | favorabile | favorabilele | |
genitiv-dativ | singular | favorabil | favorabilului | favorabile | favorabilei |
plural | favorabili | favorabililor | favorabile | favorabilelor |