FAVÍSM s.n. (Med.) Anemie hemolitică provocată prin administrarea de sulfamide sau după ingerarea boabelor unei plante potagere. [< fr. favisme]. substantiv neutru favism
FAVÍSM s. n. anemie hemolitică recurentă provocată prin administrarea de sulfamide sau după ingerarea boabelor unei plante potagere. (< fr. favisme) substantiv neutru favism
favísm s.n. (med.) Anemie hemolitică recurentă, provocată prin administrarea de sulfamide sau după consumul semințelor plantei leguminoase bob, observată la pacienții ce prezintă un defect enzimatic. • pl. -e. / <fr. favisme, engl. favism <lat. faba, -ae „bob”. („DEXI – Dicționar explicativ ilustrat al limbii române”, Ed. ARC & GUNIVAS, 2007) substantiv neutru favism
favism substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | favism | favismul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | favism | favismului |
plural | — | — |