fatalitate definitie

FATALITÁTE s.f. 1. Ceea ce este de neînlăturat, inevitabil; destin, soartă. 2. Conjunctură nefavorabilă, nenorocită. [Cf. fr. fatalité, lat. fatalitas]. substantiv femininfatalitate

FATALITÁTE s. f. 1. (în concepții religioase) forță supranaturală, voință divină care hotărăște dinainte mersul lucrurilor și viața oamenilor; soartă, destin, fatum. ◊ ceea ce este de neînlăturat, inevitabil. 2. concurs nefericit de împrejurări. (< fr. fatalité, lat. fatalitas) substantiv femininfatalitate

*fatalitáte f. (lat. fatálitas, -átis). Destin inevitabil. Neplăcere, nenorocire: ce fatalitate! substantiv femininfatalitate

fatalitáte s. f., g.-d. art. fatalitắții; pl. fatalitắți substantiv femininfatalitate

fatalitate f. 1. destin inevitabil; 2. necesitatea ce rezultă din natura lucrurilor. substantiv femininfatalitate

FATALITÁTE, fatalități, s. f. 1. Forță supranaturală, voință divină care determină în mod prestabilit și implacabil mersul lucrurilor și viața oamenilor; soartă, destin, fatum. ♦ Ceea ce este de neînlăturat, inevitabil. 2. Concurs de împrejurări nefericite (care nu poate fi evitat). – Din fr. fatalité, lat. fatalitas, -atis. substantiv femininfatalitate

FATALITÁTE, fatalități, s. f. 1. (În superstiții, religii și concepții idealiste) Ceea ce determină mersul lucrurilor și viața oamenilor în mod prestabilit și irevo­cabil; soartă, destin. ♦ Ceea ce este de neinlăturat, inevitabil. Pentru poetul anonim... moartea este fata­litatea pe care o primește cu sufletul tare. SADOVEANU, E. 16. 2. Concurs de împrejurări nenorocite. D. Georgescu îndoiește pasul... intră in parc; caută peste tot... Madam Georgescu – fatalitate!- nicăieri. CARAGIALE, O. II 199. substantiv femininfatalitate