FATALITÁTE s.f. 1. Ceea ce este de neînlăturat, inevitabil; destin, soartă. 2. Conjunctură nefavorabilă, nenorocită. [Cf. fr. fatalité, lat. fatalitas]. substantiv femininfatalitate
FATALITÁTE s. f. 1. (în concepții religioase) forță supranaturală, voință divină care hotărăște dinainte mersul lucrurilor și viața oamenilor; soartă, destin, fatum. ◊ ceea ce este de neînlăturat, inevitabil. 2. concurs nefericit de împrejurări. (< fr. fatalité, lat. fatalitas) substantiv femininfatalitate
*fatalitáte f. (lat. fatálitas, -átis). Destin inevitabil. Neplăcere, nenorocire: ce fatalitate! substantiv femininfatalitate
fatalitáte s. f., g.-d. art. fatalitắții; pl. fatalitắți substantiv femininfatalitate
fatalitate f. 1. destin inevitabil; 2. necesitatea ce rezultă din natura lucrurilor. substantiv femininfatalitate
FATALITÁTE, fatalități, s. f. 1. Forță supranaturală, voință divină care determină în mod prestabilit și implacabil mersul lucrurilor și viața oamenilor; soartă, destin, fatum. ♦ Ceea ce este de neînlăturat, inevitabil. 2. Concurs de împrejurări nefericite (care nu poate fi evitat). – Din fr. fatalité, lat. fatalitas, -atis. substantiv femininfatalitate
FATALITÁTE, fatalități, s. f. 1. (În superstiții, religii și concepții idealiste) Ceea ce determină mersul lucrurilor și viața oamenilor în mod prestabilit și irevocabil; soartă, destin. ♦ Ceea ce este de neinlăturat, inevitabil. Pentru poetul anonim... moartea este fatalitatea pe care o primește cu sufletul tare. SADOVEANU, E. 16. 2. Concurs de împrejurări nenorocite. D. Georgescu îndoiește pasul... intră in parc; caută peste tot... Madam Georgescu – fatalitate!- nicăieri. CARAGIALE, O. II 199. substantiv femininfatalitate
fatalitate substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | fatalitate | fatalitatea |
plural | fatalități | fatalitățile | |
genitiv-dativ | singular | fatalități | fatalității |
plural | fatalități | fatalităților |