fatalism definitie

credit rapid online ifn

FATALÍSM s.n. Concepție filozofică idealistă mistică, potrivit căreia totul în lume și societate, întreaga desfășurare istorică a evenimentelor, a vieții, este predeterminată de soartă, de providență, de forțe supranaturale. [< fr. fatalisme, cf. lat. fatumdestin]. substantiv neutrufatalism

FATALÍSM s. n. concepție filozofică sau religioasă potrivit căreia totul în lume și în societate, întreaga desfășurare istorică a evenimentelor, a vieții este predeterminată de o forță implacabilă. (< fr. fatalisme) substantiv neutrufatalism

credit rapid online ifn

fatalísm s.n. 1 Doctrină filosofică, religioasă sau convingere conform cărora dezvoltarea istorică, evenimentele din viața oamenilor sunt dinainte stabilite de o forță supranaturală, sunt determinate de destin. 2 Atitudine a omului fatalist. • / <fr. fatalisme, germ. Fatalismus; cf. lat. fatum, -i „destin”. („DEXI – Dicționar explicativ ilustrat al limbii române”, Ed. ARC & GUNIVAS, 2007) substantiv neutrufatalism

fatalísm s. n. substantiv neutrufatalism

*fatalízm n., pl. e (d. fatal; fr. -isme). Doctrină filosofică [!] după care toate întîmplările îs hotărîte irevocabil din ainte [!] de o putere unică și supranaturală (Dumnezeŭ). – Fatalizmu e unu din caracterele spirituluĭ musulmanilor, care, cu el, se consolează de cele maĭ marĭ nenorocirĭ. Și Româniĭ îs cam fataliștĭ, după cum se vede din proverbu: Ce ți-e scris (de destin), în frunte ți-e pus. V. determinizm. substantiv neutrufatalizm

fatalism n. doctrină care atribue destinului totul și neagă liberul arbitru. Credința în fatalitate e adânc înrădăcinată în poporul nostru, care o rezumă zicând: așa i-a fost să fie, expresiune care se apropie mai mult de fatalismul oriental; dar concepțiunea despre Ursitoare poartă caracterul păgân al Destinului antic (v. scrisă și ursitoare). substantiv neutrufatalism

FATALÍSM s. n. Doctrină care consideră că toate evenimentele din viața oamenilor sunt dinainte determinate și că totul se desfășoară sub forța implacabilă a destinului sau a providenței divine. ♦ Atitudinea omului fatalist. – Din fr. fatalisme. substantiv neutrufatalism

FATALÍSM s. n. Teorie idealistă după care dezvol­tarea istorică este determinată de o forță necunoscută, de soartă, de destin. Fatalismul neagă rolul activ al maselor în istorie, considerînd că intervenția omului în dezvoltarea societății este inutilă, că omul este o marionetă a legilor implacabile ale istoriei. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 9, 118. substantiv neutrufatalism

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluifatalism

fatalism  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fatalism fatalismul
plural
genitiv-dativ singular fatalism fatalismului
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z