fasoli, fasolesc v. r. a avea o comportare afectată verbfasoli
!fasolí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se fasoléște, imperf. 3 sg. se fasoleá; conj. prez. 3 să se fasoleáscă verbfasoli
fasolì v. fam. a face fasoane: și eu m´aș fasoli ca o madamă AL. [Din fasole, alterațiune populară din fasoane]. verbfasolì
FASOLÍ, fasolesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se fandosi. – Probabil din [a face] fasoane (și apropiat prin etimologie pop. de fasole). verbfasoli
FASOLÍ, fasolesc, vb. IV. Refl. A face fasoane, a face mofturi, nazuri; a se fandosi. Ce m-ați mai numi înger cu păr galbîn, și eu m-aș fasoli. ALECSANDRI, T. I 104. verbfasoli
fasolésc (mă) v. refl. (d. fasole = dințĭ). Iron. Mă alint, mă fandosesc, fac pe delicatu. verbfasolesc
| fasoli verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)fasoli | fasolire | fasolit | fasolind | singular | plural | ||
| fasolind | fasoliți | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | fasolesc | (să)fasolesc | fasoleam | fasolii | fasolisem | |
| a II-a (tu) | fasolești | (să)fasolești | fasoleai | fasoliși | fasoliseși | ||
| a III-a (el, ea) | fasolește | (să)fasoleai | fasolea | fasoli | fasolise | ||
| plural | I (noi) | fasolim | (să)fasolim | fasoleam | fasolirăm | fasoliserăm | |
| a II-a (voi) | fasoliți | (să)fasoliți | fasoleați | fasolirăți | fasoliserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | fasolesc | (să)fasolească | fasoleau | fasoliră | fasoliseră | ||