fascie definitie

FÁSCIE s.f. 1. (Ist.) Mănunchi de nuiele legat cu o curea în jurul unei securi, purtat în Roma antică de lictorii care însoțeau pe dictatori, consuli etc. 2. Fașină. 3. Strat de țesut conjunctiv situat sub piele sau între mușchi. 4. (Herald.) Figură orizontală având lățimea ceva mai puțin de 1/3 din lățimea scutului. [Gen. -iei. / < lat. fascis]. substantiv femininfascie

FÁSCIE¹ s. f. 1. mănunchi de nuiele legat cu o curea în jurul unei securi, simbol al puterii, purtat în Roma antică de lictorii care însoțeau pe dictatori, consuli etc. 2. fașină. 3. (herald.) figură orizontală având lățimea ceva mai puțin de 1/3 din lățimea scutului. (< lat. fascis) substantiv femininfascie

FÁSCIE² s. f. (anat.) strat de țesut conjunctiv situat sub piele sau între mușchi. (< fr., lat. fascia) substantiv femininfascie

*fáscie f. (lat. fascis, m.; it. fascio. V. fascist, fașă). Mănunchiu de nuĭele al lictorilor romanĭ. substantiv femininfascie

fáscie¹ s.f. 1 (ist.; la pl.) Mănunchi de nuiele legat cu o curea în jurul a două securi, simbol al autorității statale, purtat în Roma antică de lictorii care îi însoțeau pe dictatori, consuli, magistrați romani etc., cu care se aplicau sancțiuni imediate (bătaia sau decapitarea). 2 Fascină. Soldații aveau pregătite fascii de nuiele să le aștearnă peste șanțuri (CA. PETR.). 3 (herald.) Figură orizontală având lățimea ceva mai mică decât 1/3 din lățimea scutului. • pl. -ii. g.-d. -iei. și (înv.) fásce s.f. / <lat. fascis, -is. substantiv femininfascie

fascie² s.f. (anat.) Înveliș aponevrotic al mușchiului sau al unei regiuni anatomice, constituit dintr-o membrană conjunctivă fibroasă, care îl separă de tegumente sau care delimitează unele planuri musculare. • pl. -ii. g.-d. -iei. / <lat. fascĭa, -ae, fr. fascia. substantiv femininfascie

fáscie (membrană, însemn al lictorilor) (-ci-e) s. f., art. fáscia (-ci-a), g.-d. art. fásciei; pl. fáscii, art. fásciile (-ci-i-) substantiv femininfascie

FÁSCIE¹, fascii, s. f. 1. (La pl.) Mănunchi de nuiele de mesteacăn, legat cu o curea în jurul unei securi și purtat de lictorii care însoțeau pe unii magistrați romani. 2. Fascină. – Din lat. fascis. substantiv femininfascie

FÁSCIE², fascii, s. f. (Anat.) Foiță care acoperă mușchii sau alte structuri anatomice. – Din lat. fascia. substantiv femininfascie

FÁSCIE, fascii, s. f. Fascină. Soldații aveau pregătite fascii de nuiele să le aștearnă peste șanțuri. CAMIL PETRESCU, O. II 59. substantiv femininfascie