sfîrșésc v. tr. (var. din săvîrșesc, ca zdreanță față de draniță; bg. svŭršam, sfuršam, sfîrșesc; rus. veršitĭ, so-veršitĭ, s-veršitĭ). Termin, daŭ gata: a sfîrși un lucru. Slăbesc la extrem, sting, ucid: un glas sfîrșit, munca asta l-a sfîrșit, om sfirșit de puterĭ. V. refl. Perd puterea, nu maĭ pot, mor: se sfîrșea de suferință. — Vechĭ și azĭ pop. și fîrș-. În Serbia fîrș- și furș-. temporarsfîrșesc
farsí-farsí adv. (turc. farsi, Pers, Persian, limba persică, persienește: farsi bilir, știe persienește, ceĭa ce era lucru vrednic de stimă. Ngr. milí ta túrkika farsí farsí știe turcește foarte bine). Vechĭ. Rar azĭ. Foarte bine: știe franțuzește orĭ lucrează farsi-farsi. temporarfarsifarsi