farsă definitie

FÁRSĂ s.f. 1. Comedie ușoară în care comicul reiese mai ales din situații hazlii, bufonerie. 2. Păcăleală, festă. [< fr. farse, it. farsa]. substantiv femininfarsă

FÁRSĂ s. f. 1. comedie ușoară în care comicul reiese mai ales din situații hazlii; bufonerie. 2. păcăleală, festă. 3. carne tocată și condimentată cu care se umple o pasăre, un pește, o legumă; umplutură. (< fr. farce, it. farsa) substantiv femininfarsă

*fársă f., pl. e (fr. farce, d. farcir, lat. farcire, a umplea cu umplutură. Cp. cu sátiră). Bufonerie, piesă teatrală burlescă: comedia luĭ Plaut alunecă une-orĭ în farsă. Poznă, caraghĭozlîc, glumă burlescă: a face o farsă cuĭva. Imitațiune ridiculă [!] a unuĭ lucru nobil: patriotizmu luĭ e o farsă. substantiv femininfarsă

farsă f. 1. piesă de teatru care ne face să petrecem prin critica exagerată și ridiculă a vițiilor; 2. imitațiune ridiculă a unui lucru nobil; 3. faptă glumeață, festă, poznă. substantiv femininfarsă

farsă s.f. 1 Comedia cu un conținut ușor, în care comicul provine, în primul rând, din vorbe de spirit, din burlescul situațiilor și grotescul soluțiilor (fără pretenția de a aprofunda psihologia personajelor), care a fost răspândită în teatrul antic grec și latin, a căpătat un caracter popular în Evul Mediu occidental, influențând commedia dell’arte. ♦ (muz.) Operă comică într-un act, mai sentimentală decât opera bufă. 2 Faptul de a păcăli pe cineva cu scopul de a se amuza. După sfertul de oră de farsă pe socoteala mea, ar veni drama răfuielii (CA. PETR.). ♦ Totalitatea mijloacelor folosite în acest scop; păcăleală, festă, renghi. Era un om de o veselie proverbială... vestit pentru farsele și ghidușiile lui (HOG.). 3 (culin.) Carne tocată și condimentată cu care se umple o pasăre, un pește, o legumă; umplutură. • pl. -e. / <fr. farce, it. farsa. substantiv femininfarsă

fársă s. f., g.-d. art. fársei; pl. fárse substantiv femininfarsă

FÁRSĂ, farse, s. f. 1. Comedie în care sunt cultivate îndeosebi comicul ușor, de situație, bufoneria, intriga amuzantă și replica spirituală. 2. Faptul de a păcăli pe cineva cu scopul de a se amuza; mijloc folosit în acest scop; păcăleală, festă. – Din fr. farce. substantiv femininfarsă

FÁRSĂ, farse, s. f. 1. Comedie cu conținut ușor, vesel, comicul provenind din vorbe de spirit și din situații, nu din studiul mai adînc al caracterelor. « D-ale Carna­valului » e desigur o farsă-comedie de talent. GHEREA, ST. CR. I 368. 2. Păcăleală, festă. E lîngă mine și poate chiar acuma rîde și prin somn de farsa pe care mi-o joacă. DUMITRIU, B. F. 151. Nu că nu aș putea să fiu mințit o clipă, dar după sfertul de oră de farsă pe socoteala mea, ar veni drama răfuielii. CAMIL PETRESCU, T. II 291. Curtozzi însă era un om de o veselie proverbială... vestit pentru farsele și ghidușiile lui. HOGAȘ, DR. II 196. substantiv femininfarsă

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluifarsă

farsă   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular farsă farsa
plural farse farsele
genitiv-dativ singular farse farsei
plural farse farselor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z