farniente definitie

FARNIÉNTE s.n. (Italienism; rar) Lenevie, trândăvie. ◊ Dolce farniente = atitudinea de a se complăcea în trândăvie, socotită ca plăcută; plăcută trândăvie. [< it. (il dolce) far niente]. substantiv neutrufarniente

FARNIÉNTE s. n. levitație, trândăvie. ♦ dolce ~ = atitudinea de a se complace în trândăvie; plăcută trândăvie. (< it. /il dolce/ far niente) substantiv neutrufarniente

*farniénte m. (it. far, a face, și niente, nimic). Om trîndav: acest om e un farniente. S. n. A trăi într´un dulce farniente (saŭ it. dolce far niente), a trăi în absolută trîndăvie. substantiv neutrufarniente

!farniénte (it.) (livr.) (-nien-) s. n. substantiv neutrufarniente

farniente n. neocupațiune, lene: dolce farniente. substantiv neutrufarniente

FARNIÉNTE s. n. (Livr.) Inactivitate, lenevie, trândăvie (totală). [Pr.: -ni-en-] – Cuv. it. substantiv neutrufarniente

FARNIÉNTE s. n. (Italienism) Trîndăvie, inactivi­tate, lenevie. Influența învecinatei Italie m-a făcut un fierbinte adorator al dulcelui farniente. ALECSANDRI, S. 51. Iașenii iubesc liniștea și acel drag farniente din care se alcătuiește cea mai mare parte din viața lor. NEGRUZZI, S. I 70. substantiv neutrufarniente