FARISEÍSM s.n. Fățărnicie, ipocrizie, prefăcătorie. [Pron. -se-ism. / cf. fr. pharisaïsme]. substantiv neutrufariseism
FARISEÍSM s. n. fățărnicie, ipocrizie, prefăcătorie. (< fr. pharisaïsme) substantiv neutrufariseism
fariseísm s.n. 1 Ceea ce este propriu unui fariseu (1). ♦ Formalism exagerat, ostentativ, adesea ipocrit, în practica religioasă. 2 Fig. Ipocrizie, fățărnicie, prefăcătorie. • / <fr. pharisaïsme, după fariseu. substantiv neutrufariseism
fariseísm s. n. substantiv neutrufariseism
fariseism n. 1. caracterul fariseilor; 2. fig. ipocrizie. substantiv neutrufariseism
FARISEÍSM s. n. Ipocrizie, fățărnicie, duplicitate. – Din fr. pharisaïsme (după fariseu). substantiv neutrufariseism
FARISEÍSM s. n. Ipocrizie, fățărnicie. Indignarea, îndreptată aparent către bătrînul prea cutezător, lovește, de fapt, cu putere, în fariseismul și cruzimea « binecredincioșilor ». V. ROM. martie 1954, 263. substantiv neutrufariseism
fariseism substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | fariseism | fariseismul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | fariseism | fariseismului |
plural | — | — |