reduceri si promotii 2018
Definitie faringe - ce inseamna faringe - Dex Online

faringe definitie

FARÍNGE s.n. Partea superioară a esofagului. [Cf. fr., gr. pharynx]. substantiv neutru faringe

FARÍNGE s. n. partea superioară a esofagului. (< it. faringe, după fr. pharynx) substantiv neutru faringe

farínge s.n.sg. (anat.) Canal musculos și membranos, de forma unei pâlnii cu vârful în jos, care face să comunice cavitatea bucală cu esofagul, pe de o parte, și fosele nazale cu laringele, pe de altă parte, fiind locul de încrucișare a căilor respiratorii (aeriene) cu calea digestivă. • / <it. faringe; cf. fr. pharynx, gr. ςάρυγξ. („DEXI – Dicționar explicativ ilustrat al limbii române”, Ed. ARC & GUNIVAS, 2007) substantiv neutru faringe

*farínge n., pl. tot așa, ca și laringe și nume (vgr. phárygx, phárygkos, f.). Anat. Înghițitoarea, partea de sus a esofaguluĭ. substantiv neutru faringe

farínge s. n., pl. farínge substantiv neutru faringe

faringe n. V. farinx. substantiv neutru faringe

FARÍNGE, faringe, s. n. (Anat.) Canal membranos și musculos de forma unei pâlnii cu vârful în jos, care urmează cavității bucale și prin care aerul trece în trahee, iar alimentele, în esofag. – Din it. faringe. Cf. fr. pharynx. substantiv neutru faringe

FARÍNGE s. n. Partea superioară a esofagului care constituie locul de trecere a bolului alimentar din gură în tubul digestiv. V. gîtlej. substantiv neutru faringe

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului faringe

faringe   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular faringe faringele
plural faringe faringele
genitiv-dativ singular faringe faringelui
plural faringe faringelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z