farfurioáră și -úță f., pl. e. Farfurie mică. substantiv femininfarfurioară
FARFURIOÁRĂ, farfurioare, s. f. Diminutiv al lui farfurie (1); farfuriuță. [Pr.: -ri-oa-] – Farfurie + suf. -ioară. substantiv femininfarfurioară
FARFURIOÁRĂ, farfurioare, s. f. Diminutiv al lui farfurie (1). Poartă șapcă de aghiotant și un palton cu bumbi mari cît niște farfurioare. ALECSANDRI, T. I 195. – Pronunțat: -ri-oa-. substantiv femininfarfurioară
farfurioară | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | farfurioară | farfurioara |
plural | farfurioare | farfurioarele | |
genitiv-dativ | singular | farfurioare | farfurioarei |
plural | farfurioare | farfurioarelor |