FARDÁT2, -Ă, fardați, -te, adj. (Despre ten, buze, ochi; p. ext. despre oameni) Dat cu fard; sulimenit. – V. farda. adjectivfardat
FARDÁT, -Ă, fardați, -te, adj. (Despre față, buze etc.; p. ext. despre persoane) Dat cu fard; (învechit) sulemenit. Mai era Zoe Izvoranu, înaltă, frumoasă, strălucitoare, fardată. DUMITRIU, B. F. 119. adjectivfardat
FEMEIE ÎMBRĂCATĂ RIDICOL ȘI / SAU FARDATĂ EXCESIV farmazoană, paparudă, pațachină, pupăză. adjectivfemeieîmbrăcatăridicolși
fardát s. n., pl. fardáturi substantiv neutrufardat
FARDÁT1, fardaturi, s. n. Faptul de a (se) farda. – V. farda. substantiv neutrufardat
FARDÁ vb. I. tr., refl. A (se) vopsi, a (se) da cu fard. [< fr. farder]. verb tranzitivfarda
FARDÁ vb. I. tr., refl. a (se) vopsi, a (se) da cu fard. II. tr. a izola, în scop de protejare, mărfurile din hambarele unei nave, cu ajutorul unui material de separare. (< fr. farder) verb tranzitivfarda
fardá (a ~) vb., ind. prez. 3 fardeáză verb tranzitivfarda
fardà v. a se sulemeni (= fr. farder). verb tranzitivfardà
FARDÁ, fardez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) da cu fard; a (se) sulimeni, a (se) boi1. – Din fr. farder. verb tranzitivfarda
FARDÁ, fardez, vb. I. Refl. A se vopsi, a se da cu fard pe obraji, pe buze etc.; (învechit) a se sulemeni. ◊ Tranz. A-și farda obrazul. verb tranzitivfarda
*fardéz v. tr. (fr. farder). Barb. Dreg, sulemenesc. V. refl. Mă daŭ cu fard. verb tranzitivfardez
fardat adjectiv | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | fardat | fardatul |
plural | fardați | fardații | |
genitiv-dativ | singular | fardat | fardatului |
plural | fardați | fardaților |
fardat adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | fardat | fardatul | fardată | fardata |
plural | fardați | fardații | fardate | fardatele | |
genitiv-dativ | singular | fardat | fardatului | fardate | fardatei |
plural | fardați | fardaților | fardate | fardatelor |