FARDÁ vb. I. tr., refl. A (se) vopsi, a (se) da cu fard. [< fr. farder]. verb tranzitivfarda
FARDÁ vb. I. tr., refl. a (se) vopsi, a (se) da cu fard. II. tr. a izola, în scop de protejare, mărfurile din hambarele unei nave, cu ajutorul unui material de separare. (< fr. farder) verb tranzitivfarda
fardá (a ~) vb., ind. prez. 3 fardeáză verb tranzitivfarda
fardà v. a se sulemeni (= fr. farder). verb tranzitivfardà
FARDÁ, fardez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) da cu fard; a (se) sulimeni, a (se) boi1. – Din fr. farder. verb tranzitivfarda
FARDÁ, fardez, vb. I. Refl. A se vopsi, a se da cu fard pe obraji, pe buze etc.; (învechit) a se sulemeni. ◊ Tranz. A-și farda obrazul. verb tranzitivfarda
*fardéz v. tr. (fr. farder). Barb. Dreg, sulemenesc. V. refl. Mă daŭ cu fard. verb tranzitivfardez
farda verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)farda | fardare | fardat | fardând | singular | plural | ||
fardând | fardați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | fardez | (să)fardez | fardam | fardai | fardasem | |
a II-a (tu) | fardezi | (să)fardezi | fardai | fardași | fardaseși | ||
a III-a (el, ea) | fardează | (să)fardai | farda | fardă | fardase | ||
plural | I (noi) | fardăm | (să)fardăm | fardam | fardarăm | fardaserăm | |
a II-a (voi) | fardați | (să)fardați | fardați | fardarăți | fardaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | fardează | (să)fardeze | fardau | fardară | fardaseră |