fárbă, farbe, fărburi, s.f. – Culoare, vopsea. – Din germ. Farbe „culoare” (Trans., sec. XVII). substantiv femininfarbă
fárbă (fárbe), s. f. – Culoare. Germ. Farbe. Trans., sec. XVII; cf. sb., cr. farba. substantiv femininfarbă
FÁRBĂ, farbe, s. f. (Reg.) Culoare, vopsea. – Germ. Farbe. substantiv femininfarbă
fárbă f., pl. e (germ. farbe, a. î.). Ban. Trans. Coloare [!]. Văpsea [!]. Mold. Munt. (rut. fárba). Un fel de cretă cu care se albesc curelele și care se întrebuința în armată pînă pe la 1896, cînd s´aŭ suprimat aceste curele și s´aŭ înlocuit cu curele „blanc”. substantiv femininfarbă
farbă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | farbă | farba |
plural | farbe | farbele | |
genitiv-dativ | singular | farbe | fărbii |
plural | fărburi | fărburilor |