faraș definitie

făráș (făráșe), s. n. – Obiect casnic în care se strînge cu mătura gunoiul. – Mr. fărașe, megl. frașă. Tc. faraș (Șeineanu, II, 168; Ronzevalle 123), cf. ngr. φαρασι, bg. faraš. substantiv neutrufăraș

faráș n., pl. e (turc. faraš; ngr. farási). Lopățică maĭ mare cu coadă scurtă de strîns gunoĭu din casă orĭ de pe stradă. – Și făraș. substantiv neutrufaraș

făráș, V. faraș. substantiv neutrufăraș

făráș s. n., pl. făráșe substantiv neutrufăraș

făraș n. lopățică de strâns gunoiu: fărașe de tinichea. [Turc. FARAȘ]. substantiv neutrufăraș

FĂRÁȘ, fărașe, s. n. Obiect casnic în formă de lopată cu coadă scurtă, în care se adună cu mătura gunoiul, se strânge jarul etc. [Var.: foráș s. n.] – Din tc. faraș. substantiv neutrufăraș

FĂRÁȘ, fărașe, s. n. Obiect casnic în formă de lopată de metal cu coadă scurtă, în care se strînge cu mătura gunoiul. substantiv neutrufăraș

a fi pus pe făraș / pe liber expr. a fi dat afară, a fi concediat. substantiv neutruafipuspefăraș

a face pe cineva făraș expr. a bate foarte tare (pe cineva). substantiv neutruafacepecinevafăraș

faráș n., pl. e (turc. faraš; ngr. farási). Lopățică maĭ mare cu coadă scurtă de strîns gunoĭu din casă orĭ de pe stradă. – Și făraș. temporarfaraș

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluifaraș

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z