FANTAZÁ vb. I. intr. A improviza, a plăsmui; a delira. [Cf. germ. fantasieren]. verb fantaza
FANTAZÁ vb. intr. a-și imagina, a plăsmui fantasme. ◊ a delira. (< germ. fantasieren) verb fantaza
*fantazá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 fantazeáză verb fantaza
FANTAZÁ, fantazez, vb. I. Intranz. 1. (Livr.) A plăsmui fantasme (2). 2. A spune lucruri imaginate. – De la fantezie. verb fantaza
| fantaza verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) fantaza | fantazare | fantazat | fantazând | singular | plural | ||
| fantazând | fantazați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | fantazez | (să) fantazez | fantazam | fantazai | fantazasem | |
| a II-a (tu) | fantazezi | (să) fantazezi | fantazai | fantazași | fantazaseși | ||
| a III-a (el, ea) | fantazează | (să) fantazai | fantaza | fantază | fantazase | ||
| plural | I (noi) | fantazăm | (să) fantazăm | fantazam | fantazarăm | fantazaserăm | |
| a II-a (voi) | fantazați | (să) fantazați | fantazați | fantazarăți | fantazaserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | fantazează | (să) fantazeze | fantazau | fantazară | fantazaseră | ||