fantasmă definitie

FANTÁSMĂ s.f. 1. Stafie, nălucă, fantomă. 2. (Fig.) Imagine, priveliște neclară, ireală. ♦ Produs al imaginației, himeră. [< fr. fantasme, it. fantasma, cf. gr. phantasma]. substantiv femininfantasmă

FANTÁSMĂ s. f. fantomă (1). ◊ (fig.) imagine, priveliște neclară, ireală. ◊ produs al imaginației, himeră. (< fr. fantasme, gr. phantasma) substantiv femininfantasmă

fantásmă s.f. 1 Stafie, nălucă, arătare, fantomă (1), spectru. Îmi venea să mă mir cum eu, viu,... mă duceam cu această fantasmă palidă (EMIN.). 2 Fig. Imagine, priveliște neclară, ireală. Fantasmele de neguri se risipiră (SADOV.). ♦ Lucru inexistent, închipuire fără o bază reală, produs al imaginației; iluzie, himeră. Acest ideal... e o fantasmă după care în zadar aleargă (GHER.). 3 Spec. Imagini care se prezintă intuiției artistului și care se reflectă în artă prin cuvinte, sunete, contururi, culori. ♦ Ext. Produs al fanteziei creatoare a artistului. 4 Produs al imaginației, în stare de veghe. • pl. -e. / <ngr. φάντασμα, fr. fantasme, germ. Phantasma; cf. lat. phantasma, -atis, gr. φάντασμα< φαντάζω „a (se) arăta, a apărea”. substantiv femininfantasmă

*fantázmă f., pl. e (vgr. phántasma). Vedenie, nălucă, arătare, viziune, spectru. – Barb. fantómă (fr. fantôme, m.). substantiv femininfantazmă

fantásmă s. f., g.-d. art. fantásmei; pl. fantásme substantiv femininfantasmă

fantasmă f. fantomă: fantasme ușoare ici-colea trecând BOL. fantasma morții sboară pe a mea ’nchipuire AL. substantiv femininfantasmă

FANTÁSMĂ, fantasme, s. f. 1. Stafie, nălucă, arătare, fantomă. 2. Fig. Imagine, priveliște neclară, ireală. ♦ Închipuire fără o bază reală, produs al imaginației; iluzie, himeră. – Din ngr. fándasma. substantiv femininfantasmă

FANTÁSMĂ, fantasme, s. f. 1. Stafie, nălucă, arătare, fantomă. Încet plutind, se-nalțâ mireasa-i, o fantasmă. EMINESCU, O. I 95. S-arată O fantasmă-nfricoșată Care iese din mormînt! ALECSANDRI, P. I 51. 2. Fig. Imagine, priveliște neclară, confuză, ireală; închipuire. Fantasmele de neguri se risipiră și soarele ieșise pe deasupra munților de nouri și umplea șesurile cu pulberea lui de lumină. SADOVEANU, O. VI 44. Luna Luminează somnul unei lumi din basme, Iar omătul umple noaptea de fantasme. TOPÎRCEANU, S. A. 29. ♦ Produs al imaginației, himeră. Acest ideal de « iubită » e o fantasmă, după care în zadar aleargă. GHEREA, ST. CR. I 166. substantiv femininfantasmă