fanon definitie

FANÓN s.n. (Biol.) 1. Lamelă cornoasă de pe maxilarul superior al balenelor. 2. Îndoitură a pielii care atârnă sub gâtul bovinelor. [< fr. fanon]. substantiv neutrufanon

FANÓN s. n. 1. lamelă cornoasă de pe maxilarul superior al balenelor. 2. îndoitură a pielii care atârnă sub gât, la bovine și la unele rase de ovine. (< fr. fanon) substantiv neutrufanon

*fanón m. (fr. fanon. V. fanion). Pl. Lame de corn care garnisesc ca niște dințĭ gura cetaceelor. substantiv neutrufanon

fanón (lamelă pe maxilarul balenelor, îndoitură a pielii la bovine) s. n., pl. fanoáne substantiv neutrufanon

fanon n. lame cornate cari garnisesc falca cetaceelor: fanoane de balenă. substantiv neutrufanon

FANÓN, fanoane, s. n. 1. Fiecare dintre lamele cornoase fixate de maxilarul superior al balenelor. 2. Îndoitură a pielii de pe marginea inferioară a gâtului, la bovine și la unele rase de ovine; salbă. – Din fr. fanon. substantiv neutrufanon

FANÓN, fanoane, s. n. Fiecare din lamele cornoase fixate de maxilarul superior al balenelor. Din fanoanele balenei se fac lame elastice folosite la unele piese de îmbră­căminte. substantiv neutrufanon