fanion definitie

FANIÓN s.n. Steguleț folosit pentru semnalizare. [Pron. -ni-on. / < fr. fanion]. substantiv neutrufanion

FANIÓN s. n. steguleț pentru semnalizări optice, marcaje etc. (< fr. fanion) substantiv neutrufanion

*fanión n., pl. oane (fr. fanión, d. fanon, bucată de stofă pe care o poartă preuțiĭ catolicĭ la brațu stîng, lamă din gura baleneĭ, care vine d. vgerm. de sus fano, bucată de stofă, ngerm. fahne, steag, înrudit cu lat. pannus, bucată de stofă, zdreanță. V. gonfalonier). Steguleț care servește la alinierea trupelor saŭ ca semnal, dar în colo [!] fără nicĭ o valoare. V. steag. substantiv neutrufanion

fanión (steguleț) (-ni-on) s. n., pl. fanioáne substantiv neutrufanion

fanion n. steguleț, servind la aliniere. substantiv neutrufanion

FANIÓN, fanioane, s. n. Steguleț care servește de obicei pentru semnalizări (în armată, la căile ferate etc.). [Pr.: -ni-on] – Din fr. fanion. substantiv neutrufanion

FANIÓN, fanioane, s. n. Steguleț care servește (mai ales în armată și la căile ferate) la diverse semnalizări. Intră șeful, cu chipiul pe cap, un fanion în mînă. SEBASTIAN, T. 188. Coloana... aliniată și în cadență cu ofițeri și drapel, cu fanioane și mitraliere. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 286. – Pronunțat: -ni-on. substantiv neutrufanion