FANFARONÁDĂ s.f. Vorbă sau acțiune de fanfaron; lăudăroșenie. [Var. famfaronadă s.f. / < fr. fanfaronnade]. substantiv femininfanfaronadă
FANFARONÁDĂ s. f. discurs, comportament de fanfaron; lăudăroșenie; gasconadă. (< fr. fanfaronnade) substantiv femininfanfaronadă
*fanfaronádă f., pl. e (fr. fanfaronnade, d. sp. fanfarronada, de unde și it. fanfaronata). Lăudăroșenie, îngînfare [!], fală: a cheltui de fanfaronadă, nu de nevoĭe. substantiv femininfanfaronadă
fanfaronádă s. f., g.-d. art. fanfaronádei; pl. fanfaronáde substantiv femininfanfaronadă
fanfaronadă f. palavre. substantiv femininfanfaronadă
FANFARONÁDĂ, fanfaronade, s. f. Laudă de sine zgomotoasă și exagerată pentru calități închipuite; lăudăroșenie. – Din fr. fanfaronnade. substantiv femininfanfaronadă
FANFARONÁDĂ, fanfaronade, s. f. Laudă de sine zgomotoasă, umflată, pentru calități imaginare. Fanfaronadele lui stîrneau rîsul. ▭ Află că nu mai am nici răbdare, nici bani ca să-ți plătesc fanfaronadele. VLAHUȚĂ, O. A. 363. substantiv femininfanfaronadă
fanfaronadă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | fanfaronadă | fanfaronada |
plural | fanfaronade | fanfaronadele | |
genitiv-dativ | singular | fanfaronade | fanfaronadei |
plural | fanfaronade | fanfaronadelor |