fandosit, -ă, fandosiți, -te adj. (d. oameni) care are un comportament afectat / plin de pretenții adjectivfandosit
fandosít (fam.) adj. m., s. m., pl. fandosíți; adj. f., s. f. fandosítă, pl. fandosíte adjectivfandosit
FANDOSÍT, -Ă, fandosiți, -te, adj., s. m. și f. (Fam.) (Persoană) care are o comportare afectată, plină de mofturi, de pretenții; fasolit, izmenit. – V. fandosi. adjectivfandosit
FANDOSÍT, -Ă, fandosiți, -te, adj. Care face mofturi, fasoane, care își dă aere; afectat. Ce căuta cucoana aia fandosită de adineaori la tine? DEMETRIUS, C. 29. Intră sau ies cucoane și domnișoare fandosite. PAS, Z. II 204. adjectivfandosit
fandosi, fandosesc v. r. a avea o comportare afectată /plină de pretenții verbfandosi
fandosì v. 1. a se găti; 2. a face nazuri: de ! nu vă mai fandosiți acum ISP. [V. fandasios]. verbfandosì
fandosí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se fandoséște, imperf. 3 sg. se fandoseá; conj. prez. 3 să se fandoseáscă verbfandosi
FANDOSÍ, fandosesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A avea o comportare afectată, plină de mofturi, de pretenții; a se fasoli, a se izmeni. – Din ngr. fandásu, fandázome (aor. lui fandázone). verbfandosi
FANDOSÍ, fandosesc, vb. IV. Refl. A face mofturi, a se alinta; a-și da aere. Nu vă mai fandosiți acum. Spuneți și voi, ia, ce v-ăți pricepe. ISPIRESCU, L. 68. Nevasta care iubește Spală noaptea și cîrpește Și ziua se premenește, La horă se fandosește. ȘEZ. I 112. verbfandosi
fandosésc (mă) v. refl. (ngr. fandázome [scris fantázomai] mă fudulesc). Fam. Fac mofturĭ, mă fasolesc, mă alint. verbfandosesc
fandosit adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | fandosit | fandositul | fandosită | fandosita |
plural | fandosiți | fandosiții | fandosite | fandositele | |
genitiv-dativ | singular | fandosit | fandositului | fandosite | fandositei |
plural | fandosiți | fandosiților | fandosite | fandositelor |