fandosire definitie
- Vezi aici mai multe sinonime fandosire
- Vezi aici mai multe rime fandosire
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cu fa
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cu fan
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cu re
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cu ire
!fandosíre (fam.) s. f., g.-d. art. fandosírii; pl. fandosíri substantiv femininfandosire
FANDOSÍRE, fandosiri, s. f. (Fam.) Faptul de a se fandosi; fandoseală. – V. fandosi. substantiv femininfandosire
FANDOSÍRE, fandosiri, s. f. Acțiunea de a (se) fandosi și rezultatul ei. substantiv femininfandosire
fandosi, fandosesc v. r. a avea o comportare afectată /plină de pretenții verbfandosi
fandosí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se fandoséște, imperf. 3 sg. se fandoseá; conj. prez. 3 să se fandoseáscă verbfandosi
fandosì v. 1. a se găti; 2. a face nazuri: de ! nu vă mai fandosiți acum ISP. [V. fandasios]. verbfandosì
FANDOSÍ, fandosesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A avea o comportare afectată, plină de mofturi, de pretenții; a se fasoli, a se izmeni. – Din ngr. fandásu, fandázome (aor. lui fandázone). verbfandosi
FANDOSÍ, fandosesc, vb. IV. Refl. A face mofturi, a se alinta; a-și da aere. Nu vă mai fandosiți acum. Spuneți și voi, ia, ce v-ăți pricepe. ISPIRESCU, L. 68. Nevasta care iubește Spală noaptea și cîrpește Și ziua se premenește, La horă se fandosește. ȘEZ. I 112. verbfandosi
fandosésc (mă) v. refl. (ngr. fandázome [scris fantázomai] mă fudulesc). Fam. Fac mofturĭ, mă fasolesc, mă alint. verbfandosesc
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluifandosire
| fandosire substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | fandosire | fandosirea |
| plural | fandosiri | fandosirile | |
| genitiv-dativ | singular | fandosiri | fandosirii |
| plural | fandosiri | fandosirilor | |