fandosire definitie

credit rapid online ifn

!fandosíre (fam.) s. f., g.-d. art. fandosírii; pl. fandosíri substantiv femininfandosire

FANDOSÍRE, fandosiri, s. f. (Fam.) Faptul de a se fandosi; fandoseală. – V. fandosi. substantiv femininfandosire

credit rapid online ifn

FANDOSÍRE, fandosiri, s. f. Acțiunea de a (se) fandosi și rezultatul ei. substantiv femininfandosire

fandosi, fandosesc v. r. a avea o comportare afectată /plină de pretenții verbfandosi

fandosí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se fandoséște, imperf. 3 sg. se fandoseá; conj. prez. 3 să se fandoseáscă verbfandosi

fandosì v. 1. a se găti; 2. a face nazuri: de ! nu vă mai fandosiți acum ISP. [V. fandasios]. verbfandosì

FANDOSÍ, fandosesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A avea o comportare afectată, plină de mofturi, de pretenții; a se fasoli, a se izmeni. – Din ngr. fandásu, fandázome (aor. lui fandázone). verbfandosi

FANDOSÍ, fandosesc, vb. IV. Refl. A face mofturi, a se alinta; a-și da aere. Nu vă mai fandosiți acum. Spuneți și voi, ia, ce v-ăți pricepe. ISPIRESCU, L. 68. Nevasta care iubește Spală noaptea și cîrpește Și ziua se premenește, La horă se fandosește. ȘEZ. I 112. verbfandosi

fandosésc (mă) v. refl. (ngr. fandázome [scris fantázomai] mă fudulesc). Fam. Fac mofturĭ, mă fasolesc, mă alint. verbfandosesc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluifandosire

fandosire  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fandosire fandosirea
plural fandosiri fandosirile
genitiv-dativ singular fandosiri fandosirii
plural fandosiri fandosirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z