fandare definitie

FANDÁRE s.f. Acțiunea de a fanda și rezultatul ei; figură la scrimă prin care se înaintează către adversar. [< fanda]. substantiv femininfandare

fandáre s. f., g.-d. art. fandắrii; pl. fandắri substantiv femininfandare

FANDÁRE, fandări, s. f. Acțiunea de a fanda și rezultatul ei. – V. fanda. substantiv femininfandare

FANDÁRE, fandări, s. f. (Sport) Acțiunea de a fanda. Era întotdeauna întîia lui mișcare, accentuată în clipele de mînie cu salturi brusce, ca fandări repetate de scrimă. CAMIL PETRESCU, N. 119. substantiv femininfandare

FANDÁ vb. I. intr. (Sport) A înainta cu un picior, îndoindu-l și lăsând greutatea corpului pe el, ținându-l pe celălalt perfect întins. [Cf. fr. se fendre]. verbfanda

FANDÁ vb. intr. (sport) a înainta cu un picior, îndoindu-l și lăsând greutatea corpului pe el, ținându-l pe celălalt întins. (după fr. fendre) verbfanda

fandá (fandéz, -a't), vb. – 1. A face un pas mare înainte, în scrimă sau gimnastică. – 2. A se zbate, a se strădui. Fr. fendre. Cu cel de al doilea sens este familiar. verbfanda

fandá (a ~) vb., ind. prez. 3 fandeáză verbfanda

FANDÁ, fandez, vb. I. Intranz. (Sport) A face un pas mare înainte, lateral, oblic sau înapoi, îndoind unul dintre picioare de la genunchi și ținând celălalt picior perfect întins, cu toată talpa pe pământ, astfel încât centrul de greutate al corpului să se afle pe direcția deplasării efectuate. – Din fr. fendre. verbfanda

FANDÁ, fandez, vb. I. Intranz. (Sport) A face un pas mare îndoind piciorul de la genunchi și ținînd celălalt picior perfect întins, cu toată talpa pe pămînt. verbfanda

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluifandare

fandare substantiv feminin		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	fandare	fandarea
nominativ-acuzativ	plural	fandări	fandările
genitiv-dativ	singular	fandări	fandării
genitiv-dativ	plural	fandări	fandărilor

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z