fanatism definitie

FANATÍSM s.n. Zel excesiv, credință religioasă dusă la extrem. ♦ Devotament pătimaș, temerar pentru o credință, pentru o idee etc., manifestat și printr-o intoleranță violentă față de adversari. [< fr. fanatisme]. substantiv neutrufanatism

FANATÍSM s. n. zel excesiv, credință religioasă dusă la extrem. ◊ devotament pătimaș, înfocat pentru o credință, pentru o idee etc., manifestat și printr-o intoleranță violentă față de adversari. (< fr. fanatisme) substantiv neutrufanatism

*fanatízm n. (d. fanatic). Zel exagerat în religiune, în politică orĭ într´o opiniune oare-care. substantiv neutrufanatizm

fanatísm s. n., pl. fanatísme substantiv neutrufanatism

fanatism n. 1. zel excesiv pentru ale religiunii; 2. aderare îndărătnică și violentă. substantiv neutrufanatism

FANATÍSM, fanatisme, s. n. Zel excesiv pentru o religie. ♦ Atașament exagerat, pentru o convingere, o idee etc., dublat de o totală intoleranță față de adversari. – Din fr. fanatisme. substantiv neutrufanatism

FANATÍSM s. n. Atașament pătimaș pentru o con­vingere, de obicei religioasă, unit cu o totală intoleranță față de convingerile altora. Sînt multe piedice [în perfec­ționarea limbii literare], fanatismul bătrînilor, deprinderea, pedantismul, cărțile bisericești ș.c.l. NEGRUZZI, S. I 255. substantiv neutrufanatism