fanat definitie
- Vezi aici mai multe sinonimefanat
- Vezi aici mai multe rimefanat
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cufa
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cufan
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuat
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cunat
FANÁT, -Ă adj. Ofilit, vestejit, trecut. [Cf. fr. fané]. adjectivfanat
FANÁT, -Ă, fanați, -te, adj. (Despre flori și legume; p. ext. despre oameni) Care și-a pierdut prospețimea; trecut2, ofilit, veștejit. – V. fana. adjectivfanat
FANẮT, -Ă adj. (Franțuzism) Ofilit, veștejit, trecut. adjectivfanăt
fânáț (pop.) s. n., pl. fânáțe substantiv neutrufânaț
fânaț n. loc cosit și făcut fân, livede pentru cultivarea fânului. substantiv neutrufânaț
FÂNÁȚ, fânațe, s. n. (Pop.) 1. Fâneață. 2. Fân. [Pl. și: fânațuri] – Lat. *fenacium. substantiv neutrufânaț
FÎNÁȚ, fînațe și fînațuri, s. n. 1. Cîmp pe care se lasă să crească iarbă destinată să devină fîn; fînărie (1), fîneață. Cît cuprindeau ochii, se vedeau numai grîie, păpușoiști lungi, fînațuri. CAMILAR, N. II 383. Ne ducem să vedem unde mai punem plugurile în primăvară, unde facem imaș, unde lăsăm fînațurile. SADOVEANU, O. II 565. Ce ne calci poienele Și ne paști finațele ? ALECSANDRI, P. P. 99. 2. (Rar) Fîn. N-ai nimic în car, păcătosule ? – Jupîn ciauș... nimic; o pală de fînaț. DELAVRANCEA, S. 206. substantiv neutrufînaț
fînáț n., pl. urĭ, și (maĭ des) fîneáță f., pl. fînețe și (Btș.) fînețe (d. fîn). Ĭarbă bună de cosit, de făcut fîn. Suprafață acoperită de asemenea ĭarbă. Pl. fînețurĭ (Lung. Univ. 9 Dec. 19 9 [!]; 3, 2). V. pășune. substantiv neutrufînaț
FANÁ vb. I. refl. A se ofili, a se trece, a se veșteji. [< fr. faner]. verbfana
FANÁ vb. refl. a se ofili, a se trece, a se veșteji. (< fr. faner) verbfana
!faná (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se faneáză verbfana
FANÁ, fanez, vb. I. Refl. (Despre flori și legume; p. ext. despre oameni) A-și pierde prospețimea; a se trece, a se ofili, a se veșteji. – Din fr. faner. verbfana
FANÁ, fanez, vb. I. Refl. (Franțuzism; despre flori și despre persoane) A-și pierde prospețimea, a se ofili. verbfana
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluifanat
| fanat adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | fanat | fanatul | fanată | fanata |
| plural | fanați | fanații | fanate | fanatele | |
| genitiv-dativ | singular | fanat | fanatului | fanate | fanatei |
| plural | fanați | fanaților | fanate | fanatelor | |