reduceri si promotii 2018
Definitie fanariot - ce inseamna fanariot - Dex Online

fanariot definitie

Fanariót, -ă s. Grec din Fanar, un cartier al Constantinopoluluĭ, de unde Turciĭ îĭ recrutaŭ pe domniĭ principatelor româneștĭ între 1716 și 1821. adjectiv fanariot

fanariót (-ri-ot) adj. m., s. m., pl. fanarióți; adj. f., s. f. fanariótă, pl. fanarióte adjectiv fanariot

fanariot m. 1. Grec nobil, originar din Fanar; 2. Domn grec (dela 1716—1821); 3. fig. ipocrit, viclean. ║ a. fanariotic. [Gr. mod.]. adjectiv fanariot

FANARIÓT2, -Ă, fanarioți, -te, adj. Caracteristic fa­narioților1. Era în asta un fel de supremă abilitate fana­riotă. CAMIL PETRESCU, O. II 480. ♦ Fig. Viciat, corupt, venal. E un boierinaș... departe de influența fanariotă a capitalei. IBRĂILEANU, SP. CR. 119. – Pronunțat: -ri-ot. adjectiv fanariot

FANARIÓT, -Ă, fanarioți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Grec din păturile înstărite care locuia în cartierul Fanar din Constantinopol; spec. demnitar al Porții Otomane ori dregător sau domn în Țările Române care provenea din această pătură greacă înstărită. ◊ Epoca fanarioților = perioadă din istoria României cuprinsă între anii 1711 (în Moldova) și 1716 (în Țara Românească) și 1821. 2. Adj. Care aparține fanarioților (1), privitor la fanarioți; caracteristic fanarioților; fanariotic. [Pr.: -ri-ot] – Din ngr. fanariótis. adjectiv fanariot

FANARIÓT1, fanarioți, s. m. Dregător cu funcție de răspundere și cu influență în imperiul otoman din se­colele trecute, provenind din populația greacă care locuia în cartierul Fanar din Constantinopol; nume dat domni­torilor din țările romîne recrutați dintre acești dregători în secolul al XVIII-lea și la începutul celui de al XIX-lea. În cursul domniei « fanarioților » s-a dezvoltat schimbul de mărfuri. Dar s-a întărit apăsarea și exploatarea maselor, pe spinarea cărora clasele exploatatoare își măreau avuțiile. IST. R.P.R. 251. Sîmbătă dimineața, pe cînd explica pentru clasa a patra domnia fanarioților, învățătorul Dragoș se pomeni în școală cu un jandarm. REBREANU, R. I 309. ◊ (Adjectival) Alexandru Ipsilant, singurul domn fanariot căruia sîntem datori recunoștință pentru îmbunătățirile ce a făcut, reorganiză la 1775 vechile rămășițe din armată. BĂLCESCU, O. I 33. – Pronunțat: -ri-ot. adjectiv fanariot

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului fanariot

fanariot   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fanariot fanariotul fanario fanariota
plural fanarioți fanarioții fanariote fanariotele
genitiv-dativ singular fanariot fanariotului fanariote fanariotei
plural fanarioți fanarioților fanariote fanariotelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z