fanal definitie

*fanál n., pl. e (fr. fanal, it. fanale, d. ngr. fanári, fanar. V. fanar). Rar. Fanar mare la un far orĭ la un bastiment. substantiv neutrufanal

fanál (felinar mare) (înv.) s. n., pl. fanále substantiv neutrufanal

fanal n. felinar mare: ca fanal purtat de valuri pe a mărilor câmpie GR. AL. substantiv neutrufanal

FANÁL, fanale, s. n. (Înv.) Felinar mare. – Din fr. fanal. substantiv neutrufanal

FANÁL, fanale, s. n. (Învechit) Felinar mare. Ana se uita la el, luminată de fanalul ce era aprins în balcon. D. ZAMFIRESCU, R. 114. [Luna] înoată în tărie, Ca fanal purtat de valuri pe a mărilor cîmpie. ALEXANDRESCU, P. 138. substantiv neutrufanal