familiarizat definitie

FAMILIARIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) obișnui cu (ceva); a cunoaște sau a face să cunoască mai bine un lucru, a (se) deprinde cu ceva. [< fr. familiariser]. verb tranzitivfamiliariza

FAMILIARIZÁ vb. tr., refl. a (se) obișnui, a (se) deprinde cu ceva sau cu cineva. (< fr. familiariser) verb tranzitivfamiliariza

familiarizá (a ~) (-li-a-) vb., ind. prez. 3 familiarizeáză verb tranzitivfamiliariza

familiarizà v. a (se face) familiar, de aproape cunoscut. verb tranzitivfamiliarizà

FAMILIARIZÁ, familiarizez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) obișnui, a (se) deprinde cu ceva sau cu cineva prin contact mai îndelungat, prin practică, prin adaptare etc. [Pr.: -li-a-] – Din fr. familiariser. verb tranzitivfamiliariza

FAMILIARIZÁ, familiarizez, vb. I. (Urmat de deter­minări introduse prin prep. « cu ») Refl. A se obișnui, a se deprinde cu o idee, cu o problemă, cu o situație etc.; a căpăta cunoștințe într-un anumit domeniu. O vizită, două, trei, pînă să se familiarizeze cu atmosfera... cu inerția uzinei. CĂLUGĂRU, O. P. 90. De cînd tot venim, ne-am fami­liarizat cu gara. SAHIA, N. 50. Ai să te orientezi și o să te familiarizezi cu situația. REBREANU, P. S. 140. ◊ Tranz. Școala care o făcuse... o familiarizase întrucîtva cu această viață de spital. BART, E. 313. Hogii turci îl familiarizară cu limba și literatura otomană. ODOBESCU, S. I 261. verb tranzitivfamiliariza

*familiarizéz v. tr. (d. familiar; fr. -ariser). Fac familiar, deprind. V. refl. Mă deprind: aceștĭ elevĭ s´aŭ familiarizat cu fizica. verb tranzitivfamiliarizez