familiarism definitie

FAMILIARÍSM s.n. Îngăduință, familiaritate nesănătoasă, prietenie neprincipială între cei care fac parte dintr-un colectiv, între șefi și subalterni. ♦ Atitudine familiară, îngăduitoare. [< familiar + -ism]. substantiv neutrufamiliarism

FAMILIARÍSM s. n. îngăduință, familiaritate rău înțeleasă, prietenie neprincipială între membrii aceluiași colectiv. (< familiar + -ism) substantiv neutrufamiliarism

familiarísm s.n. (Atitudine de) îngăduință rău înțeleasă, prietenie, intimitate exagerată, neprincipială între membrii unui colectiv; familiaritate (2). • sil. -li-a-. pl. -e. / familiar + -ist. substantiv neutrufamiliarism

familiarísm (-li-a-) s. n., pl. familiarísme substantiv neutrufamiliarism

FAMILIARÍSM, familiarisme, s. n. Atitudine de intimitate exagerată între membrii unui colectiv; familiaritate (2). [Pr.: -li-a-] – Familiar + suf. -ism. substantiv neutrufamiliarism

FAMILIARÍSM s. n. Atitudine de nepermisă îngă­duință, de intimitate și prietenie neprincipială între membrii unui colectiv, în prejudiciul disciplinei în muncă și împiedicînd folosirea criticii și autocriticii. Principia­litatea este dușmanul familiarismului, al fățărniciei, al lin­gușirii, al favoritismului și al toleranței reciproce, la care se dedau oamenii, uitînd de îndatoririle sociale. CONTEMPORANUL, s. ii, 1948, nr. 92, 9/3. ♦ Atitudine familiară, prietenească, îngăduitoare. Numai generalul Dardalat, obișnuit cu familiarismul lui Boierescu, a încercat să între­rupă de două ori și s-a pomenit admonestat foarte fin, dar categoric. REBREANU, R. II 227. substantiv neutrufamiliarism