famen definitie

fámen (fámeni), s. m.1. Bărbat castrat, eunuc. – 2. Efeminat. – Mr. feamin, hamin, megl. femin. Lat. (homo) *feminus (Pușcariu 577; Candrea-Dens., 458; Byhan 29; REW 3239; Meyer-Lübke, Rom. Gramm., III, 124), cf. alb. femërë (Meyer 100), v. prov. feme „feminin”, port. fémeo „feminin”. Cuvînt pierdut în limbajul curent, s-a salvat în literatură datorită unei celebre imprecații a lui Eminescu. substantiv masculinfamen

fámen (înv.) s. m., pl. fámeni substantiv masculinfamen

famen m. eunuc: niște răi și niște fameni EM. [Macedo-rom. feamen, femeiesc, efemeiat = lat. *FEMINUS]. substantiv masculinfamen

fámen și (maĭ vechĭ) fámăn m., pl. famenĭ și *femenĭ, ca geamăn-gemenĭ1 orĭ țeapăn, țapăn-țepenĭ, din *feamăn, masc. d. *feamănă, lat. fémĭna, femeĭe, de unde și mrom. theámin, femeĭesc, și alb. femănă, femeĭesc). Rar. Castrat, scopit, eŭnuc. Fig. Iron. Păcătos, nemernic. V. ermafrodit. substantiv masculinfamen

FÁMEN, fameni, s. m. (Înv.) Bărbat castrat; spec. eunuc. ♦ Fig. Bărbat decăzut din punct de vedere moral. – Refăcut din fameni (pl. lui famăn înv. „bărbat castrat” < lat. *feminus < femina). substantiv masculinfamen

FÁMEN, fameni, s. m. (Învechit) Eunuc. Muza, mai marele famen al palatului. GORJAN, H. I 95. ♦ Fig. Om desfrînat, decăzut, efeminat. Voi sînteți urmașii Romei? Niște răi și niște fameni! I-e rușine omenirii să vă zică vouă oameni! EMINESCU, O I 151. substantiv masculinfamen

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluifamen

famen  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular famen famenul
plural fameni famenii
genitiv-dativ singular famen famenului
plural fameni famenilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z