reduceri si promotii 2018
Definitie falnic - ce inseamna falnic - Dex Online

falnic definitie

fálnic, -ă adj. (d. fală). Mîndru, glorios, impunător: om, castel falnic. Adv. Cu fală: steagu fîlfîĭe falnic. adjectiv falnic

fálnic adj. m., pl. fálnici; f. fálnică, pl. fálnice adjectiv falnic

falnic a. care se fălește (în sens bun): mândru, impunător. adjectiv falnic

FÁLNIC, -Ă, falnici, -ce, adj. Care impune prin proporții, grandoare; măreț, impunător, grandios; care impune prin aspect, frumusețe, ținută; semeț, mândru. ♦ Vestit, renumit. – Fală + suf. -nic. adjectiv falnic

FÁLNIC, -Ă, falnici, -e, adj. 1. Măreț, impunător, mîndru. Din umbra falnicelor bolți Ea pasul și-l îndreaptă Lingă fereastră, unde-n colț Luceafărul așteaptă. EMI­NESCU, O. I 167. Azi e soarele mai falnic! lumea azi e mai voioasă! ALECSANDRI, P. A. 72. ◊ (Adverbial) Ceahlăul, ridicîndu-și falnic fruntea peste grinduri, ne privește încă din negurile depărtării. VLAHUȚĂ, O. A. II 173. Peste-un ceas păgînătatea e ca pleava vînturată Acea grindin-oțelită înspre Dunăre o mînă, Iar în urma lor se-nținde falnic armia romînă. EMINESCU, O. I 148. 2. (Despre persoane) Trufaș, semeț, mîndru. Pe poarta deschisă intră vodă, între boieri, falnic. SADOVEANU, O. VII 108. Peste cîteva clipe, răcorit, se înfipse falnic în pragul cancelariei. REBREANU, R. I 115. Am mîncat pîne, legume, Ș-am umblat falnică-n lume. HODOȘ, P. P. 140. adjectiv falnic

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului falnic

falnic   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular falnic falnicul falnică falnica
plural falnici falnicii falnice falnicele
genitiv-dativ singular falnic falnicului falnice falnicei
plural falnici falnicilor falnice falnicelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z