falimentare definitie

FALIMENTÁR, -Ă adj. În stare de faliment; insolvabil. ♦ (Fig.) Prăbușit, ruinat, distrus. [< faliment + -ar]. adjectivfalimentar

FALIMENTÁR, -Ă adj. 1. în stare de faliment; insolvabil. 2. (fig.) prăbușit, ruinat, distrus. (< it. fallimentare) adjectivfalimentar

*falimentár, -ă (d. faliment). De faliment: bancă în stare falimentară. adjectivfalimentar

falimentár adj. m., pl. falimentári; f. falimentáră, pl. falimentáre adjectivfalimentar

FALIMENTÁR, -Ă, falimentari, -e, adj. (Despre întreprinderi comerciale, industriale etc.) Care se află în stare de faliment; insolvabil. ♦ Fig. Care se află într-o situație dezastruoasă, care a suferit un eșec total. – Faliment + suf. -ar. adjectivfalimentar

FALIMENTÁR, -Ă, falimentari, -e, adj. (În econo­mia capitalistă; despre o întreprindere comercială sau bancară) Care nu-și mai poate achita datoriile; insolvabil. În perioadele de criză, numărul întreprinderilor falimentare ajunge la cifre uriașe.Fig. Care a suferit un eșec dezastruos. adjectivfalimentar

FALIMENTÁ vb. tr. 1. a da faliment. 2. a face pe cineva să dea faliment. (< faliment) substantiv femininfalimenta

FALIMENTÁ vb. tr. 1. a da faliment. 2. a face pe cineva să dea faliment. (< faliment) verb tranzitivfalimenta

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluifalimentare

falimentare   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular falimentare falimentarea
plural falimentări falimentările
genitiv-dativ singular falimentări falimentării
plural falimentări falimentărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z