FALIMENTÁR, -Ă adj. În stare de faliment; insolvabil. ♦ (Fig.) Prăbușit, ruinat, distrus. [< faliment + -ar]. adjectivfalimentar
FALIMENTÁR, -Ă adj. 1. în stare de faliment; insolvabil. 2. (fig.) prăbușit, ruinat, distrus. (< it. fallimentare) adjectivfalimentar
falimentár adj. m., pl. falimentári; f. falimentáră, pl. falimentáre adjectivfalimentar
FALIMENTÁR, -Ă, falimentari, -e, adj. (Despre întreprinderi comerciale, industriale etc.) Care se află în stare de faliment; insolvabil. ♦ Fig. Care se află într-o situație dezastruoasă, care a suferit un eșec total. – Faliment + suf. -ar. adjectivfalimentar
FALIMENTÁR, -Ă, falimentari, -e, adj. (În economia capitalistă; despre o întreprindere comercială sau bancară) Care nu-și mai poate achita datoriile; insolvabil. În perioadele de criză, numărul întreprinderilor falimentare ajunge la cifre uriașe. ♦ Fig. Care a suferit un eșec dezastruos. adjectivfalimentar
FALIMENTÁ vb. tr. 1. a da faliment. 2. a face pe cineva să dea faliment. (< faliment) substantiv femininfalimenta
FALIMENTÁ vb. tr. 1. a da faliment. 2. a face pe cineva să dea faliment. (< faliment) verb tranzitivfalimenta
falimentare | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | falimentare | falimentarea |
plural | falimentări | falimentările | |
genitiv-dativ | singular | falimentări | falimentării |
plural | falimentări | falimentărilor |