FALIMENTÁR, -Ă adj. În stare de faliment; insolvabil. ♦ (Fig.) Prăbușit, ruinat, distrus. [< faliment + -ar]. adjectivfalimentar
FALIMENTÁR, -Ă adj. 1. în stare de faliment; insolvabil. 2. (fig.) prăbușit, ruinat, distrus. (< it. fallimentare) adjectivfalimentar
falimentár adj. m., pl. falimentári; f. falimentáră, pl. falimentáre adjectivfalimentar
FALIMENTÁR, -Ă, falimentari, -e, adj. (Despre întreprinderi comerciale, industriale etc.) Care se află în stare de faliment; insolvabil. ♦ Fig. Care se află într-o situație dezastruoasă, care a suferit un eșec total. – Faliment + suf. -ar. adjectivfalimentar
FALIMENTÁR, -Ă, falimentari, -e, adj. (În economia capitalistă; despre o întreprindere comercială sau bancară) Care nu-și mai poate achita datoriile; insolvabil. În perioadele de criză, numărul întreprinderilor falimentare ajunge la cifre uriașe. ♦ Fig. Care a suferit un eșec dezastruos. adjectivfalimentar
falimentar adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | falimentar | falimentarul | falimentară | falimentara |
plural | falimentari | falimentarii | falimentare | falimentarele | |
genitiv-dativ | singular | falimentar | falimentarului | falimentare | falimentarei |
plural | falimentari | falimentarilor | falimentare | falimentarelor |