reduceri si promotii 2018
Definitie faliment - ce inseamna faliment - Dex Online

faliment definitie

FALIMÉNT s.n. Situație de insolvabilitate a unui comerciant, a unui bancher (sau a unei întreprinderi comerciale, industriale etc.), recunoscută și declarată de o instanță judecătorească; bancrută; (fig.) ruină, eșec total. ◊ A da faliment = a ajunge în stare de faliment; (fig.) a nu izbuti într-o acțiune. [Pl. -te, -turi. / cf. germ. Falliment, it. fallimento]. substantiv neutru faliment

FALIMÉNT s. n. 1. stare de insolvabilitate a unui comerciant sau bancher, a unei întreprinderi etc., recunoscută și declarată de o instanță judecătorească; bancrută. 2. (fig.) ruină, eșec total. ♦ a da ~ = a nu izbuti într-o acțiune. (< it. fallimento, germ. Falliment) substantiv neutru faliment

falimént (faliménte), s. n. – Situație de insolvabilitate declarată de o instanță judiciară, bancrută. – Mr. falimentu. It. falimento, în parte prin intermediul ngr. φαλλιμέντο, sau al germ. Falliment, cf. bg. faliment.Der. falimenta, vb. (a da faliment); falimentar, adj. (în faliment); falit, s. m. (persoană care a dat faliment), din it. fallito. substantiv neutru faliment

falimént s. n., pl. faliménte substantiv neutru faliment

*falimént n., pl. e (it. fallimento, d. fallire, lat. fállere, a înșela. V. fals, falibil). Bancrută, starea unuĭ negustor care nu maĭ poate plăti: a da faliment. substantiv neutru faliment

faliment n. starea unui comerciant care încetează plățile. substantiv neutru faliment

FALIMÉNT, falimente, s. n. Stare de insolvabilitate a unei persoane fizice sau juridice, stabilită prin hotărâre judecătorească; fig. ruină, eșec total. ◊ Expr. A da faliment = a) a nu-și mai putea face plățile (în calitate de comerciant, industriaș etc.); b) a da greș, a nu reuși într-o acțiune; a se prăbuși. – Din germ. Falliment, it. fallimento. substantiv neutru faliment

FALIMÉNT, falimente, s. n. 1. (În economia capitalistă) Declarare judiciară a unui comerciant sau bancher (per­soană fizică sau juridică) ca fiind în stare de insolva­bilitate; bancrută. « Naționalizarea » laburistă n-a făcut decît să-i salveze de la faliment pe posesorii minelor și societăților de căi ferate. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 184, 2/l. Falimentul... S-au tras obloanele, s-au lipit sigiliile, iar ceva mai tîrziu, un camion hodorogit i-a ridicat marfa. SAHIA, N. 91. ◊ E x p r. A da faliment = a ajunge în stare de insolvabilitate, a nu-și mai putea face plățile; f i g. a da greș, a nu reuși, a se prăbuși. A declara în stare de faliment = a declara pe cale judiciară că un comerciant sau un bancher este în stare de insolvabilitate. 2. Fig. Ruină, eșec total. Lupta perseverentă a for­țelor comunismului avînd în frunte Uniunea Sovietică, împotriva forțelor reacțiunii, va duce la falimentul definitiv al imperialismului și la triumful comunismului. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 2/5. substantiv neutru faliment

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului faliment

faliment   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular faliment falimentul
plural falimenturi falimentele
genitiv-dativ singular faliment falimentului
plural falimente falimenturilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z