FALIÉRE s.f. Faptul de a (se) falia. [Pron. -li-e-. / < falia]. substantiv femininfaliere
FALIÉRE, falieri, s. f. (Geol.) Formare de falii în scoarța Pământului. [Pr.: -li-e-] – De la falie. substantiv femininfaliere
FALIÁ vb. I. tr., refl. (Geol.) A (se) produce o falie, a face o falie, a (se) tăia, a (se) disloca. [Pron. -li-a, p.i. 3 -iază. / < fr. failler]. verb tranzitivfalia
FALIÁ vb. tr., refl. a (se) produce o falie, a (se) tăia, a (se) disloca. (< fr. failler) verb tranzitivfalia
faliá (a ~) (a produce o falie) (rar) (-li-a) vb., ind. prez. 3 faliáză; conj. prez. 3 să faliéze (-li-e-); ger. faliínd (-li-ind) verb tranzitivfalia
FALIÁ, faliez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) dizloca în falie. – Din fr. failler. verb tranzitivfalia
faliere substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | faliere | falierea |
plural | falieri | falierile | |
genitiv-dativ | singular | falieri | falierii |
plural | falieri | falierilor |