FALÉZĂ s. f. mal înalt și abrupt format prin acțiunea de eroziune a valurilor de-a lungul țărmurilor marine. ◊ fâșie îngustă de pământ, special amenajată pe malul mării pentru plimbare. (< fr. falaise) substantiv femininfaleză
FALÉZĂ s.f. Țărm abrupt format prin acțiunea de eroziune a valurilor de-a lungul țărmurilor lacustre, marine sau oceanice. ♦ Fâșie îngustă de pământ, special amenajată pe malul mării pentru plimbare. [< fr. falaise]. substantiv femininfaleză
*faléză f., pl. e (fr. falaise, d. vgerm. de sus feliza). Malurĭ înalte la mare, ca pin Norvegia saŭ ca pe la Carmen Silva la marea Neagră. substantiv femininfaleză
faléză s. f., g.-d. art. falézei; pl. faléze substantiv femininfaleză
FALÉZĂ, faleze, s. f. 1. Mal înalt și abrupt al unei mări sau al unui lac. 2. Fâșie de teren special amenajată pentru plimbare de-a lungul unei faleze (1). – Din fr. falaise. substantiv femininfaleză
FALÉZĂ, faleze, s. f. Mal înalt și abrupt al mării. Bărci liliput, cu pînza triunghiulară, zăceau dedesuptul falezei de nisipuri. ARGHEZI, P. T. 160. S-au oprit într-un loc unde faleza scădea cît un mal și s-au așezat jos pe dîmbul de pulbere alb. CAMIL PETRESCU, N. 91. De pe faleză marea se vede schimbîndu-și culorile de sidef albastru și vioriu. C. PETRESCU, Î. II 245. substantiv femininfaleză
faleză | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | faleză | faleza |
plural | faleze | falezele | |
genitiv-dativ | singular | faleze | falezei |
plural | faleze | falezelor |