FĂLCẮU s. m. (Reg.) Poreclă dată unui om cu fălcile mari. – Din falcă + suf. -ău. substantiv masculinfălcău
falcắu, adj. – (ref. la cai) Iute, ager, precum șoimul; cu mențiunea falcău „șoim” (Antologie 1980). – Din germ. Falke „șoim” (Țurcanu). temporarfalcău