falșitate definitie

FALȘITÁTE s.f. v. falsitate. substantiv femininfalșitate

falsitate f. 1. caracterul lucrului fals; 2. fig. prefacere fățarnică. substantiv femininfalsitate

FALSITÁTE s. f. 1. Caracterul a ceea ce este fals, mincinos, neautentic; lipsă de adevăr. 2. Atitudine, comportare fățarnică; ipocrizie, fățărnicie, prefăcătorie. [Var.: (pop.) falșitáte s. f.] – Din it. falsità, lat. falsitas, -atis. substantiv femininfalsitate

FALȘITÁTE s. f. v. falsitate. substantiv femininfalșitate

FALSITÁTE s. f. 1. Netemeinicie, lipsă de adevăr, minciună. S-a dovedit falsitatea afirmațiilor lui. 2. Atitudine fățarnică; ipocrizie, prefăcătorie, fățăr­nicie. Purtarea lui dovedește falsitate. – Variantă: falșitáte s. f. substantiv femininfalsitate

FALȘITÁTE s. f. v. falsitate. substantiv femininfalșitate

*falsitáte f. (lat. fálsitas, -átis). Caracteru de a fi fals: om de o mare falsitate. substantiv femininfalsitate

falsitáte s. f., g.-d. art. falsitắții substantiv femininfalsitate

falsitate f. 1. caracterul lucrului fals; 2. fig. prefacere fățarnică. substantiv femininfalsitate

FALSITÁTE s.f. 1. Neadevăr, netemeinicie. 2. Fățărnicie, ipocrizie, prefăcătorie. [Var. falșitate s.f. / cf. lat. falsitas, it. falsità, fr. fausseté]. substantiv femininfalsitate

FALSITÁTE s. f. 1. lipsă de adevăr; netemeinicie. 2. atitudine, comportare fățarnică; ipocrizie, prefăcătorie. (< it. falsità, lat. falsitas) substantiv femininfalsitate

FALSITÁTE s. f. 1. Caracterul a ceea ce este fals, mincinos, neautentic; lipsă de adevăr. 2. Atitudine, comportare fățarnică; ipocrizie, fățărnicie, prefăcătorie. [Var.: (pop.) falșitáte s. f.] – Din it. falsità, lat. falsitas, -atis. substantiv femininfalsitate

FALSITÁTE s. f. 1. Netemeinicie, lipsă de adevăr, minciună. S-a dovedit falsitatea afirmațiilor lui. 2. Atitudine fățarnică; ipocrizie, prefăcătorie, fățăr­nicie. Purtarea lui dovedește falsitate. – Variantă: falșitáte s. f. substantiv femininfalsitate