*falsífic, a -á v. tr. (lat. falsifico, -áre, construit ca și codific). Fac fals, alterez ca să înșel: a falsifica un act, o monetă [!], o băutură; îmĭ falsific vorba. – Greșit falșífic. verb tranzitivfalsific
*falsífic, a -á v. tr. (lat. falsifico, -áre, construit ca și codific). Fac fals, alterez ca să înșel: a falsifica un act, o monetă [!], o băutură; îmĭ falsific vorba. – Greșit falșífic. verb tranzitivfalsific
FALȘIFICÁ vb. I. v. falsifica. verb tranzitivfalșifica
falsificà v. 1. a contraface sau imita ceva cu intențiunea de a înșela: a falsifica un contract; 2. a altera prin amestecare: a falsifica vinul. verb tranzitivfalsificà
FALȘIFICÁ vb. I v. falsifica. verb tranzitivfalșifica
FALSIFICÁ, falsífic, vb. I. Tranz. 1. A alcătui, a confecționa un lucru asemănător cu altul, cu scopul de a înșela; a plăsmui; a contraface. ♦ Spec. (Jur.) A comite un fals (II). 2. A prezenta ceva altfel decât este în realitate; a denatura, a deforma, a altera. [Var.: (pop.) falșificá vb. I] – Din fr. falsifier, lat. falsificare. verb tranzitivfalsifica
FALSIFICÁ, falsífic, vb. I. Tranz. 1. A alcătui, a confecționa un lucru asemănător cu altul, cu scopul de a înșela; a plăsmui, a contraface, a plastografia. Pentru ce ai falsificat dosarul?... – N-am falsificat nimic. BARANGA, I. 215. 2. A prezenta altfel decît este de fapt; a denatura. Presa timpului a căutat în toate chipurile să bagatelizeze opera dramatică a lui Caragiale, să-i falsifice adevărata-i și adînca-i semnificație. V. ROM. ianuarie 1952, 225. – Variantă: falșificá vb. I. verb tranzitivfalsifica
FALȘIFICÁ vb. I v. falsifica. verb tranzitivfalșifica
FALSIFICÁ vb. I. tr. 1. A face un lucru să semene cu altul cu intenția de a înșela; a contraface. 2. A prezenta altfel decât este; a denatura. [P.i. falsífic, 3,6 -ică, var. falșifica vb. I. / < it. falsificare, fr. falsifier, cf. lat. falsus – fals, facere – a face]. verb tranzitivfalsifica
FALSIFICÁ vb. tr. 1. a face un lucru să semene cu altul, cu intenția de a înșela; a contraface. 2. a denatura. (< fr. falsifier, lat. falsificare) verb tranzitivfalsifica
falsificá (a ~) vb., ind. prez. 3 falsífică verb tranzitivfalsifica
falsificà v. 1. a contraface sau imita ceva cu intențiunea de a înșela: a falsifica un contract; 2. a altera prin amestecare: a falsifica vinul. verb tranzitivfalsificà
FALSIFICÁ, falsífic, vb. I. Tranz. 1. A alcătui, a confecționa un lucru asemănător cu altul, cu scopul de a înșela; a plăsmui; a contraface. ♦ Spec. (Jur.) A comite un fals (II). 2. A prezenta ceva altfel decât este în realitate; a denatura, a deforma, a altera. [Var.: (pop.) falșificá vb. I] – Din fr. falsifier, lat. falsificare. verb tranzitivfalsifica
FALSIFICÁ, falsífic, vb. I. Tranz. 1. A alcătui, a confecționa un lucru asemănător cu altul, cu scopul de a înșela; a plăsmui, a contraface, a plastografia. Pentru ce ai falsificat dosarul?... – N-am falsificat nimic. BARANGA, I. 215. 2. A prezenta altfel decît este de fapt; a denatura. Presa timpului a căutat în toate chipurile să bagatelizeze opera dramatică a lui Caragiale, să-i falsifice adevărata-i și adînca-i semnificație. V. ROM. ianuarie 1952, 225. – Variantă: falșificá vb. I. verb tranzitivfalsifica
falșifica | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)falșifica | falșificare | falșificat | falșificând | singular | plural | ||
falșificând | falșificați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | falșific | (să)falșific | falșificam | falșificai | falșificasem | |
a II-a (tu) | falșifici | (să)falșifici | falșificai | falșificași | falșificaseși | ||
a III-a (el, ea) | falșifică | (să)falșificai | falșifica | falșifică | falșificase | ||
plural | I (noi) | falșificăm | (să)falșificăm | falșificam | falșificarăm | falșificaserăm | |
a II-a (voi) | falșificați | (să)falșificați | falșificați | falșificarăți | falșificaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | falșifică | (să)falșifice | falșificau | falșificară | falșificaseră |