FAIANȚATÓR, -OÁRE, faianțatori, -oare, s. m. și f. Muncitor calificat în operația de faianțare; faianțar. [Pr.: fa-ian-] – Faianța + suf. -tor. substantiv masculin și femininfaianțator
faianțatoáre s. f., g.-d. art. faianțatoárei; pl. faianțatoáre substantiv masculin și femininfaianțatoare
faianțator | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | faianțator | faianțatorul | faianțatoare | faianțatoarea |
plural | faianțatori | faianțatorii | faianțatoare | faianțatoarele | |
genitiv-dativ | singular | faianțator | faianțatorului | faianțatoare | faianțatoarei |
plural | faianțatori | faianțatorilor | faianțatoare | faianțatoarelor |