faianțare definitie

FAIANȚÁRE s.f. Acțiunea de a faianța și rezultatul ei. [Pron. fa-ian-. / < faianța. substantiv femininfaianțare

faianțáre s. f., g.-d. art. faianțắrii; pl. faianțắri substantiv femininfaianțare

FAIANȚÁRE, faianțări, s. f. Acțiunea de a faianța. [Pr.: fa-ian-] – V. faianța. substantiv femininfaianțare

FAIANȚÁ vb. I. tr. A executa un placaj din plăci de faianță. [Pron. fa-ian-. / cf. fr. faiencé – care imită faianța]. verb tranzitivfaianța

FAIANȚÁ vb. tr. a executa un placaj din plăci de faianță. (< faianță) verb tranzitivfaianța

faianțá (a ~) vb., ind. prez. 3 faianțeáză verb tranzitivfaianța

FAIANȚÁ, faianțez, vb. I. Tranz. A acoperi ceva cu plăci de faianță. [Pr.: fa-ian-] – Din faianță. verb tranzitivfaianța

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluifaianțare

faianțare   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular faianțare faianțarea
plural faianțări faianțările
genitiv-dativ singular faianțări faianțării
plural faianțări faianțărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z