reduceri si promotii 2018
Definitie faianța - ce inseamna faianța - Dex Online

faianța definitie

FAIÁNȚĂ s.f. Ceramică poroasă, smălțuită, care imită porțelanul și din care se fac obiecte casnice, de laborator etc. [Gen. -ței. / < fr. faience, cf. it. Faenza – oraș în Italia]. substantiv feminin faianță

FAIÁNȚĂ s. f. ceramică poroasă, smălțuită, care imită porțelanul și din care se fac obiecte casnice, de laborator etc. (< fr. faïence, it. faenza) substantiv feminin faianță

faiánță s. f., g.-d. art. faiánței; pl. faiánțe substantiv feminin faianță

*faĭánță f., pl. e (fr. fayence și faïence, d. Faenza, oraș în Italia, unde se fabricaŭ în ainte [!] vasele de faĭanță). Lut de făcut vase de bucătărie și p. alte uzurĭ domestice. (Faĭanța e opacă, de o calitate maĭ bună de cît [!] lutu ordinar, dar inferioară porțelanuluĭ). V. maĭolică. substantiv feminin faĭanță

faianță f. olărie lustruită sau smălțuită, intermediară între olăria ordinară de pământ și între porțelan. substantiv feminin faianță

FAIÁNȚĂ, faianțe, s. f. Produs ceramic (sub formă de plăci) cu masa albă, poroasă, acoperită cu smalț, asemănător cu porțelanul, fabricat prin ardere dintr-un amestec de caolin, feldspat, cuarț etc. ♦ Obiect de olărie făcut din acest produs ceramic (adesea colorat). – Din fr. faïence, it. faenza. substantiv feminin faianță

FAIÁNȚĂ s. f. Produs ceramic poros, lustruit sau smălțuit, care imită porțelanul și se folosește la fabricarea unor obiecte casnice, de laborator, sanitare etc. Toate camerele au alături cîte o cabină de baie cu peceți de faianță. BART, S. M. 41. substantiv feminin faianță

a pune faianță expr. (adol.) a se masturba. substantiv feminin apunefaianță

a da cu mucii de faianță expr. (adol.) a se masturba. substantiv feminin adacumuciidefaianță

FAIANȚÁ vb. I. tr. A executa un placaj din plăci de faianță. [Pron. fa-ian-. / cf. fr. faiencé – care imită faianța]. verb tranzitiv faianța

FAIANȚÁ vb. tr. a executa un placaj din plăci de faianță. (< faianță) verb tranzitiv faianța

faianțá (a ~) vb., ind. prez. 3 faianțeáză verb tranzitiv faianța

FAIANȚÁ, faianțez, vb. I. Tranz. A acoperi ceva cu plăci de faianță. [Pr.: fa-ian-] – Din faianță. verb tranzitiv faianța

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului faianța

faianța   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) faianța faianțare faianțat faianțând singular plural
faianțând faianțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) faianțez (să) faianțez faianțam faianțai faianțasem
a II-a (tu) faianțezi (să) faianțezi faianțai faianțași faianțaseși
a III-a (el, ea) faianțea (să) faianțai faianța faianță faianțase
plural I (noi) faianțăm (să) faianțăm faianțam faianțarăm faianțaserăm
a II-a (voi) faianțați (să) faianțați faianțați faianțarăți faianțaserăți
a III-a (ei, ele) faianțea (să) faianțeze faianțau faianța faianțaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z