faianță definitie

credit rapid online ifn

FAIÁNȚĂ s.f. Ceramică poroasă, smălțuită, care imită porțelanul și din care se fac obiecte casnice, de laborator etc. [Gen. -ței. / < fr. faience, cf. it. Faenza – oraș în Italia]. substantiv femininfaianță

FAIÁNȚĂ s. f. ceramică poroasă, smălțuită, care imită porțelanul și din care se fac obiecte casnice, de laborator etc. (< fr. faïence, it. faenza) substantiv femininfaianță

credit rapid online ifn

*faĭánță f., pl. e (fr. fayence și faïence, d. Faenza, oraș în Italia, unde se fabricaŭ în ainte [!] vasele de faĭanță). Lut de făcut vase de bucătărie și p. alte uzurĭ domestice. (Faĭanța e opacă, de o calitate maĭ bună de cît [!] lutu ordinar, dar inferioară porțelanuluĭ). V. maĭolică. substantiv femininfaĭanță

faiánță s. f., g.-d. art. faiánței; pl. faiánțe substantiv femininfaianță

faianță f. olărie lustruită sau smălțuită, intermediară între olăria ordinară de pământ și între porțelan. substantiv femininfaianță

FAIÁNȚĂ, faianțe, s. f. Produs ceramic (sub formă de plăci) cu masa albă, poroasă, acoperită cu smalț, asemănător cu porțelanul, fabricat prin ardere dintr-un amestec de caolin, feldspat, cuarț etc. ♦ Obiect de olărie făcut din acest produs ceramic (adesea colorat). – Din fr. faïence, it. faenza. substantiv femininfaianță

FAIÁNȚĂ s. f. Produs ceramic poros, lustruit sau smălțuit, care imită porțelanul și se folosește la fabricarea unor obiecte casnice, de laborator, sanitare etc. Toate camerele au alături cîte o cabină de baie cu peceți de faianță. BART, S. M. 41. substantiv femininfaianță

a pune faianță expr. (adol.) a se masturba. substantiv femininapunefaianță

a da cu mucii de faianță expr. (adol.) a se masturba. substantiv femininadacumuciidefaianță

FAIANȚÁ vb. I. tr. A executa un placaj din plăci de faianță. [Pron. fa-ian-. / cf. fr. faiencé – care imită faianța]. verb tranzitivfaianța

FAIANȚÁ vb. tr. a executa un placaj din plăci de faianță. (< faianță) verb tranzitivfaianța

faianțá (a ~) vb., ind. prez. 3 faianțeáză verb tranzitivfaianța

FAIANȚÁ, faianțez, vb. I. Tranz. A acoperi ceva cu plăci de faianță. [Pr.: fa-ian-] – Din faianță. verb tranzitivfaianța

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluifaianță

faianță   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular faianță faianța
plural faianțe faianțele
genitiv-dativ singular faianțe faianței
plural faianțe faianțelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z